Scrisoarea III ( parodie politică )

Scrisoarea III (parodie 2009)

Iată vine-un pesedist, rozaliu odinioară!

Băse, privindu’l chioras, îl întreabă intr-o doara:

- Ce vrei tu?

- Noi? Cotrocenii! Şi te rog sa iei aminte,

Mirciulica-ar vrea să vază pe “măritu” presedinte.

La un semn deschisă-i calea şi apare la palat

Candidatul rarait, nataflet si prostanac.

- Tu eşti Mircea?

- Da, marite!

- In genunchi, saruta-mi cizma ! Pupa’i mana lu ‘ Maria!

De nu, mars la Dabuleni sa pazesti bostanaria !

- Orice gând ai, prea’marite, oricat as fi ponegrit

Cât suntem la guvernare, eu ca bou, tac si’nghit !

Despre partea închinării te rog sincer să ne ierţi;

Dar acu’ vrei cu dosare si parchet ca să ne cerţi,

Ori vei vrea să mergi pe burta si s-o lasi putin mai moale

Ca vezi doar ce patesc piti si blonda măriei tale…

De-o fi una, de-o fi alta… Eu nu plec la Dabuleni

Bucuroşi le-om trage toate, pentru-un post la Cotroceni.

- Cum? Când in sondaje’s primu, ba tu ce’ai, esti prost la cap,

Cum ma sa ma’mpiedic eu, de asa un candidat ?

O, tu nici visezi, Mircica, câţi în cale mi s-au pus!

Nastase si Tariceanu, mogulii… De tot am ras !

Grupurile de interese, jurnalistii toti s-adună

Toti ma critica degeaba, pe mine ma doare’n … rima!

S-a-mbrăcat în zale lucii cei 322,

Crin candideaza si el; va fac varza p’amandoi !

Toti coruptii adunat-s-au, contra mea care-s perfect

N-au avut ba ce sa-mi faca, ca eu sint baiat dastept.

N-am avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,

Şi serviciile-şi împinsera microfoanele incoace;

Pentru biruinta mea, sponsorii curg ne-ncetat

Ori ca vin de bunavoie, ori c-asa am ordonat.

Prin tara, pe unde umblu, oamenii se strang buluc

Eu ma dau cocos…, ii mint, hahai putin si ma duc !

Când vad oile in tarcuri, câtă frunză, câtă iarbă,

C-o mandrie fara margini imi şoptesc atunci în barbă,

Am jurat ca anul asta, sa castig un nou mandat

Ca daca nu reusesc, intru in mare rahat !

Şi de procentele mele, tu te aperi cu Marean ?

Ba Mircea, ma faci sa rad, n’am cu cine, zau ca n’am !

- De ce ma, de ce sa razi, om hapsan si fara minte?!

Te zic eu lu mama soacra ! Vreau sa fiu si’eu presedinte !…

Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ma cunoşti…

Ce crezi tu ca lumea’i chioara, crezi ca toti romanii’s prosti ?

Eu nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,

Dar sa stii ca’n toamna asta, dau cu tine de pământ.

- Mircea, ma tu nu ai treaba, uite, eu te’am ascultat

Dar daca’mi mai vii cu d’astea, zbori afara din palat.

Acuma hai, patineaza, ca’ncepi sa ma obosesti

Eu te’as mai fi ascultat da’ncepi sa ma plictisesti.

Pe când Mirciulica pleaca, iată soarele dispare,

Base tare obosit, pleaca la culcare.

Si cum sta intins pe pat,

Mai intra putin pe chat!

“De din deal, de la palat,

Unde stau aliciat,

Graiesc Pitzi catre tine,

Ca m’ai facut de rusine.

Nu din gură, ci din tasta

C’ai fost hoata si’ai fost proasta.

Te-as ruga, Pitzi, ruga

De’o intra si blonda mea,

In rahat pana la gat,

Sa’i tii Pitzi de urat.

Să-mi trimiţi prin cineva,

Ce-i mai mândru-n boxa ta:

Cearsafur’le nespalate,

Prosoapele vostre toate,

Posterele din perete,

Poze din dus de la fete.

Că şi eu ti’oi trimitea,

Chiftele cu prastia,

Pijama cu inimioare,

Ca acum esti la racoare,

O periuta de dinti,

Ca nu ai stiut sa minti,

Desi sincer n’as fi vrut,

Ca nici sa furi n’ai stiut.

Dar mi’ai ajutat copila

Si zau, m’a apucat mila…

Am sa las al meu popor,

Si’am sa vin la vorbitor,

Am sa’ti aduc si pachet,

Bezele de la parchet,

Marea si cu valurile,

Scena cu  concertele,

Sa vezi ce scriu ziarele,

Ce mai zic sondajele,

Cum imi scad procentele,

Ma’ngroapa femeile.”

Acest text este un pamflet.